Gând neterminat

Afară plouă… și e frig și noaptea s-a lăsat

În gândul meu pierdut te strig și te caut ne-ncetat,

Visul meu te-aduce iar și iar te văd în blândul vis

Te strig… dar parcă în zadar, în lumea mea rămân închis.

Poet pierdut îți scriu iubire dar tu n-ai timp de dorul meu 

Iubirea nu-i decât o floare, petale cad și-mi pare rău!

Să-ți scriu ceva într-un cuvânt, cu început și nesfârșit …

În inimă întrezăresc un “cumva” că Te iubesc!

Te țin aici… te-ascult în taină, în noaptea dintre noi,

Priviri pierdute la fereastră când pe pământ se varsă ploi,

Iar podeaua-i tot mai rece și pașii mei sunt cioburi sparte…

Cu parfum tăios de scrum în priviri neterminate...

Tu ești pierdută-n mintea mea și te simt cum te-am pierdut

Într-un infinit de clipe moarte… îngropate în trecut,

Afară plouă… și e frig și noaptea s-a lăsat …

Încerc mereu să te ating… într-un gând … neterminat.