Nu mă uita!
Frunzele se vor legăna în noapte, Chiar și când nu voi mai fi… În adieri pierdute niște șoapte, Când de nimic nu voi mai ști. Vântul îmi va spune dorul, Rostit încet spre răsărit; Respirând încet fiorul Atunci când trupul mi-a murit. Tu vei prinde stele căzătoare, Peste ochii tăi plângând Necrezând ce mult te doare, Semne stranii așteptând… Și mă vei destrăma în gânduri, În amintiri ce vor urma Căutându-mă între rânduri… Șoptind încet “Nu mă uita!”. ( din volumul: Soaptele noptii aparut la editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) reproducerea, chiar si partiala strct interzisa;